Totul despre placentă: ce este, ce funcții îndeplinește și ce probleme pot să apară

Placenta este un organ care se formează în timpul sarcinii, încă din prima lună. Aceasta va atinge un diametru de aproximativ 20 de centimetri și o grosime de 2,5 centimetri. La naștere, placenta va cântări în medie 500 de grame. Rolul principal al acesteia constă în distribuirea nutrienților și asigurarea necesarului de oxigen către făt, prin intermediul cordonului ombilical. 

Totul despre placentă


Când se formează placenta?

Formarea placentei debutează în cea de-a patra săptămână. Are în compoziția sa 2 straturi celulare:

  • unul dintre straturi căptușeste mucoasa uterină și asigură necesarul de nutrienți și oxigen;
  • celălalt strat eliberează hormonul HCG (gonadotropina corionică umană).

Pe perioada formării placentei, nevoile nutriționale ale fătului sunt îndeplinite de sacul vitelin. Dezvoltarea placentei se finalizează aproape de săptămâna 10, când aceasta poate îndeplini în totalitate rolurile sale.

Localizarea placentei

Formarea placentei este puternic influențată de poziționarea embrionului. Astfel, la nivelul uterului, aceasta poate fi localizată:

  • anterior;
  • posterior; 
  • superior;
  • lateral.

Cel mai frecvent, placenta se formează la nivelul zonei superioare a uterului. Se poate întâmpla ca placenta să acopere cervixul, patologia fiind cunoscută și ca placenta previa. 

Rolurile placentei

Rolul principal al placentei este de a contribui la dezvoltarea armonioasă a fătului. Pentru aceasta, îndeplinește următoarele funcții:

  • distribuie aportul optim de nutrienți;
  • asigură necesarul de oxigen;
  • favorizează transferul anticorpilor materni la făt;
  • contribuie la eliminarea produșilor de metabolism și a dioxidului de carbon;
  • eliberează hormoni (cu rol în creșterea fătului).


Transportul placentar

La nivelul placentei se efectuează schimbul de nutrienți și gaze, în ambele sensuri, atât de la mamă la făt, cât și invers. Substanțele traversează placenta prin două mecanisme:

  • diferența de concentrație (de la compartimentul cu o concentrație mare către cel cu o concentrație scăzută);
  • activarea transportorilor.

Pe baza acestor mecanisme, fătul primește din sângele matern:

  • oxigen;
  • aminoacizi;
  • vitamine;
  • glucoză;
  • acizi grași;
  • ioni. 

Este important de menționat că prin placentă pot trece și unele substanțe care nu aduc beneficii fătului. De aceea, se recomandă a se evita:

  • consumul de alcool;
  • consumul de droguri;
  • fumatul;
  • suplimentele alimentare sau medicamentele ce nu au fost prescrise de către medic;
  • ingestia de produse de origine animală nepreparate termic;
  • cafeaua.

De asemenea, placenta asigură și transportul produșilor de metabolism și al dioxidului de carbon de la făt la mamă. Transportul placentar, în ambele sensuri, este realizat prin intermediul cordonului ombilical. Acesta este format din două artere și o venă.

Patologiile placentei

La nivelul placentei pot apărea mai multe tipuri de patologii. Este important ca diagnosticarea acestora să se realizeze cât mai devreme, pentru a preveni complicațiile. Pentru aceasta se recomandă realizarea ecografiei, dar și a altor investigații încă din prima lună de sarcină. 

Patologiile placentei

Clinica Nativia vine în întâmpinarea viitoarelor mămici cu un pachet de analize și investigații special concepute pentru monitorizarea debutului sarcinii. Astfel, pachetul de urmarire sarcina trimestrul I are în componența sa:

  • realizarea ecografiei;
  • dozarea hormonului HCG;
  • efectuarea unor analize utile pentru determinarea grupelor de sânge ale părinților, a antigenilor virali etc.;
  • evidențierea aberațiilor cromozomiale prin intermediul Bitestului.


Placenta previa 

Placenta previa este definită ca formarea placentei în partea inferioară a uterului, la nivelul cervixului. Factorii favorizanți pentru această patologie sunt:

Adesea, simptomul principal constă în apariția sângerărilor nocturne. Este important ca orice modificare a stării de sănătate să fie transmisă medicului ginecolog. 

Placenta previa

Placenta accreta

Această afecțiune este definită prin implantarea profundă a placentei la nivelul uterului. Ca urmare a acestei atașări importante, după naștere, o parte din placentă va rămâne la nivel uterin. O complicație severă este reprezentată de hemoragia puternică ce poate apărea după naștere. 

În clinică, au fost evidențiate și alte două forme ale placentei accreta:

  • placenta increta - placenta invadează uterul până la nivelul stratului muscular;
  • placenta percreta  - dezvoltarea placentei depășește peretele uterin. 


Reținerea placentei

Reținerea placentei constă în eliminarea parțială a placentei după nașterea fătului. Aceasta poate fi cauzată de:

  • lipsa contracțiilor uterine;
  • perturbări ale procesului de eliminare a placentei;
  • placenta accreta.

Diagnosticul este stabilit ca urmare a eliminării incomplete a placentei, expulzarea acesteia nerealizându-se nici după o oră de la naștere. Afecțiunea este mai întâlnită la mamele care au o naștere prematură. Pentru eliminarea placentei se pot realiza următoarele:

  • stimularea contracțiilor uterine (prin alăptare, evitarea decubitului dorsal, medicamentos);
  • intervenție chirurgicală.


Abrupția placentară prematură

Abrupția placentară prematură se manifestă prin desprinderea placentei de peretele uterin, înainte de nașterea fătului. Frecvent, se asociază cu următoarele simptomele:

  • durere abdominală;
  • sângerări vaginale;
  • hipotensiune.

Prin intermediul ecografiei, abrupția placentară poate fi depistată încă din stadii incipiente. Pentru desprinderi minore ale placentei, este recomandat repausul la pat. Dacă desprinderea placentei este pe o suprafață mare, este indicată nașterea prin cezariană. 

Insuficiența placentară

În cadrul insuficienței placentare, nevoile nutriționale și de oxigen ale fătului nu sunt îndeplinite. Ca urmare, fătul poate dezvolta:

  • greutate mică la naștere;
  • tulburări de creștere;
  • deficit intelectual;
  • malformații;
  • deces înainte de naștere.

Cea mai eficientă metodă de diagnostic al acestei afecțiuni este reprezentată de ecografie. În majoritatea cazurilor, insuficiența placentară este asimptomatică, ceea ce face ca diagnosticul să fie dificil de stabilit în absența investigațiilor imagistice. 

Eliminarea placentei

Se recomandă ca realizarea clampării cordonului ombilical să se efectueze după un interval de aproximativ 5 minute de la naștere. Studiile au demonstrat că în această perioadă de timp, prin intermediul cordonului ombilical, bebelușul primește substanțe benefice, oxigen, celule stem și anticorpi. 

În cadrul nașterii pe cale naturală, placenta este eliminată din uter la puțin timp după naștere. Dacă este efectuată operația de cezariană, placenta este îndepărtată de către medicul obstetrician. După detașarea placentei de la nivelul uterului, aceasta este examinată. Este important a verifica și dacă în uter au rămas fragmente de placentă sau alte materiale. În acest fel, sunt prevenite complicațiile, precum infecțiile. 

Placenta este o formațiune ce se formează în uter și care asigură dezvoltarea fătului. Este important ca viitoarea mămică să efectueze regulat vizite la medicul obstetrician pentru monitorizarea placentei și a sarcinii. Unele patologii care se pot manifesta la nivel placentar pot pune în pericol viața copilului. De aceea, monitorizarea sarcinii este necesar a fi efectuată atât prin examen clinic, cât și imagistic. 



Articol scris de: Nativia

Articol revizuit de: Dr. Alina Veduță
Medic primar obstetrică-ginecologie

Dr. Alina Veduță

Data publicării: 07-07-2022
Data modificării: 07-07-2022

Articole medicale