Nastere prin cezariana

Ce trebuie sa stii despre cezariana : Tipul de anestezie, cum decurge operatia, riscuri, recuperare


Ce este nașterea prin cezariană?

Termenul de operație cezariană definește intervenția chirurgicală folosită pentru nașterea unui copil, aceasta realizându-se prin incizia abdomenului și a uterului. În funcție de circumstanțele în care este efectuată, operația de cezariană poate fi planificată sau realizată în urgență.

Când se face o cezariană planificată?

Atunci când nașterea vaginală ridică anumite riscuri pentru mamă și/sau făt, operația cezariană planificată este recomandată. Sunt multe situații medicale și obstetricale în care medicul recomandă operația cezariană programată. Dintre acestea amintim:

  • Când placenta acoperă sau este în proxima vecinătate a orificiului uterin (situații cunoscute ca placenta praevia și placentă jos inserată);
  • Copilul este așezat într-o poziție orizontală în uter (prezentație transversă) sau cu capul în sus (prezentație pelviană);
  • Mama are în antecedente intervenții chirurgicale la nivelul uterului (operație cezariană,  miomectomii sau miometroplastii). Nașterea vaginală după operația cezariană fiind posibilă în anumite cazuri.
  • Copilul este neobișnuit de mare în special când mama dezvoltă diabet gestațional;
  • Obstrucții mecanice ale canalului de naștere așa cum sunt fibroamele uterine mari sau fracturi ale oaselor pelvine;
  • Infecții materne active ca HIV sau herpes genital;
  • Anumite sarcini gemelare, cu tripleți sau de ordin superior;
  • Cancer cervical;
  • Risc crescut de sângerare al fătului.

În fața acestor circumstanțe este dovedit faptul că operația cezariană programată reduce semnificativ mortalitatea și morbiditatea maternă și fetală. Alte avantaje ale cezarienei programate ar fi că părinții sunt mai liniștiți și se pot organiza mai bine știind exact data când va avea loc nașterea, atmosfera este mai relaxată, dispărând anxietatea legată de travaliu (cum va fi? cat va dura? o sa mă descurc?) și nu în ultimul rând faptul ca ginecologul gravidei este disponibil la momentul nașterii.

Cezariana planificata

Când se mai face operația cezariană?

Sunt și situații în care operația cezariană devine necesară la pacientele ce nu prezentau contraindicații pentru naștere vaginală. Dintre acestea amintim câteva:

  • Travaliul nu progresează așa cum ne așteptam și nu poate fi corectat prin administrarea de medicamente (ex. oxitocină). Acest fapt se poate datora contracțiilor prea slabe, disproporție între făt și pelvisul matern sau a unei poziții anormale a capului fetal.
  • Monitorizarea bătăilor inimii fetale ne dă de înțeles că acesta nu tolerează bine travaliul.
  • Sângerare vaginală neobișnuită (apare adesea când placenta se dezlipește înainte de naștere).
  • Alte urgențe medicale sau chirurgicale ce pun viața mamei și/sau a fătului în pericol.

Tipul de anestezie pentru nașterea prin cezariană

Pentru operația cezariană se folosesc două tipuri de anestezie: anestezia regională (rahianestezia) și mai rar, anestezia generală.

 În cazul anesteziei regionale, medicul anestezist injectează anestezicul în coloana vertebrală amorțind abdomenul și membrele inferioare, lucru ce permite obstetricianului efectuarea intervenției chirurgicale fără ca pacienta să simtă, în timp ce este perfect conștientă.

Anestezia generală este mult mai rar folosită. În timpul acesteia, mama este în stare de inconștiență. După administrarea anestezicului, pacienta adoarme și este intubată pentru a asigura respirația. 

Anestezia regională  este preferată pentru că permite mamei să fie trează în timpul operației, aceasta putând fi susținută de personalul medical și chiar de partener, facilitând de asemenea contactul imediat cu bebelușul. În cazul cezarienei planificate, întâlnirea cu medicul anestezist în cadrul consultului preanestezic, permite viitoarelor mămici să se informeze în legătură cu anestezia și medicului să identifice problemele medicale ale pacientei și să stabilească tipul de anestezie. 

Cum decurge operația?

După instalarea anesteziei se inseră un cateter în vezica urinară, acesta fiind necesar pentru monitorizarea urinei în timpul operației și pentru reducerea riscului de lezare a vezicii urinare. Sonda urinară va fi scoasă în aproximativ 24 de ore.

Incizia pielii se face orizontal (incizie transversală) sau vertical (incizie mediană). Incizia transversală are aproximativ 15 cm lungime și se face la 2-3 cm superior de linia de inserție a părului pubian. Este cea mai folosită incizie fiind estetică, mai puțin dureroasă, se vindecă mai repede și are un risc mai mic de dehiscență (deschiderea operației). Incizia mediană este preferată în caz de urgență datorită rapidității de execuție. După deschiderea peretelui abdominal se trece la incizia uterului, urmată de evacuarea lichidului amniotic și extracția copilului. Cordonul ombilical se clampează și se secționează după oprirea pulsațiilor, iar copilul este încredințat echipei de neonatologie pentru a fi evaluat. După extracția placentei este închis uterul și peretele abdominal. În acest timp, după ce mama și copilul sunt stabili, ea și partenerul ei, primesc copilul pentru un prim contact. 

Recuperarea după cezariană

După terminarea operației, pacienta este atent monitorizată într-un salon postoperator pentru câteva ore. Efectul anesteziei regionale dispare în 1-3 ore de la intervenție și pacienta este încurajată să se mobilizeze, să mănânce și să consume lichide. Majoritatea pacientelor sunt externate în ziua 3 postoperator. Incizia abdominală se vindecă în câteva săptămâni. Durează aproximativ 6 săptămâni până la vindecare completă pentru marea majoritate a pacientelor.

Recuperarea dupa cezariana

Care sunt riscurile operației cezariene?

Pentru că operația cezariană este o intervenție chirurgicală majoră, comportă anumite riscuri atât pentru mamă cat și pentru făt. Comparativ cu nașterea vaginală, operația cezariană poate determina cu o frecvență mai mare următoarele:

  • Leziuni ale vezicii urinare, intestine, vase de sânge și leziuni ale altor organe de vecinătate;
  • Infecții;
  • Cheaguri de sânge ce pot bloca vase sanguine și produce probleme de respirație;
  • Întârzie întâlnirea dintre mamă și copil;
  • Recuperarea durează mai mult;
  • Posibile probleme ale uterului și placentei în sarcinile ulterioare;
  • Probleme de adaptare a respirației fetale (de obicei durează puțin);
  • Privarea expunerii fătului la flora bacteriană vaginală a mamei, lucru important deoarece această contaminare pare să fie benefică în ceea ce privește adaptarea fătului la mediul extrauterin;
  • Traumatism fetal în timpul extragerii (rar).

Nu ezita să te programezi pe tine sau pe cineva drag, la un consult de specialitate, accesând acest link .



Dr. Bogdan Chirculescu

Articol scris de:
Dr. Bogdan Chirculescu
Medic specialist obstetrică-ginecologie

Data publicării: 08-07-2020
Data modificării: 15-08-2021

Articole medicale