Cervicita

Cervicita - ce este și cum se tratează

Cervicita reprezintă o stare inflamatorie la nivelul cervixului (colului uterin), apărută ca urmare a unei infecții cu transmitere sexuală sau din cauze noninfecțioase. Tabloul clinic poate fi unul sugestiv pentru o afecțiune de la nivelul sistemului reproducător, dar poate fi și asimptomatic. În cazul în care semnele și simptomele sunt prezente, acestea grăbesc prezentarea la medic și instituirea unei scheme terapeutice capabile să elimine cauza inflamației, vindecând cervicita. 

Află, în cele ce urmează, ce este mai exact cervicita și de ce apare, ce semne și simptome sunt specifice acesteia, ce complicații pot interveni în lipsa tratamentului și cum se tratează această afecțiune. 


Ce este colul uterin - anatomie

Cervixul, numit și col uterin, reprezintă porțiunea inferioară a uterului, diferită atât din punct de vedere anatomic, cât și histologic. Astfel, acesta este considerat o entitate distinctă, cu implicații medicale caracteristice structurii proprii. 

Colul uterin este compus din două structuri:

  • Endocolul (endocervixul) - reprezintă porțiunea orientată către corpul uterului, a cărei suprafață este formată din celule glandulare;
  • Exocolul (exocervixul) - reprezintă porțiunea orientată către vagin, cu suprafața alcătuită din celule scuamoase.   

Ce este cervicita și de ce apare

Cervicita este inflamația cervixului, apărută fie dintr-o cauză infecțioasă, fie din alte cauze.

Cea mai des întâlnită cauză în practica medicală este infecția cu un patogen, apărută în urma contactului sexual. Printre bolile cu transmitere sexuală care pot contribui la apariția inflamației cervixului se numără:

  • Gonoreea - infecție bacteriană determinată de neisseria gonorrhoeae;
  • Chlamydia - infecție bacteriană determinată de chlamydia trachomatis;
  • Tricomoniaza - infecție parazitară cauzată de trichomonas vaginalis;
  • Herpesul - infecție virală apărută prin contaminarea cu virusul herpes simplex;
  • Infecția cu mycoplasma - infecție bacteriană determinată de mycoplasma genitalium;
  • Infecția cu ureaplasma -  infecție bacteriană determinată de ureaplasma urealyticum. 

Pe lângă patogenii capabili să producă o stare inflamatorie la nivelul cervixului, există și alte posibile surse noninfecțioase ale cervicitei. 

Cea mai importantă este reacția de hipersensibilitate (alergică). Aceasta apare ca urmare a contactului epiteliului colului uterin cu substanțe precum latexul, parfumurile și alte componente ale produselor cosmetice sau contraceptive.


Semne și simptome în cervicită

Tabloul clinic din cervicită poate fi asimptomatic, astfel că inflamația colului uterin poate fi descoperită întâmplător în urma unui consult ginecologic. În cazul în care manifestările clinice sunt prezente, acestea pot apărea sub mai multe forme:

  • Secreții la nivel vaginal - abundente și cu aspect purulent;
  • Sângerări - fără legătură cu ciclul menstrual;
  • Sângerări după actul sexual;
  • Durere în timpul micțiunii (urinării);
  • Durere în timpul actului sexual;
  • Urinari frecvente;
  • Senzația de iritație la nivel vaginal și vulvar. 

Majoritatea semnelor și simptomelor sunt comune și altor afecțiuni ginecologice, în special vaginitelor, astfel că, de multe ori, se poate considera că localizarea patologiei este la nivelul vaginului, nu al cervixului.

Un medic ginecolog va putea diferenția aspectul de col inflamat de cel de vaginită, în urma examenului clinic efectuat. 


Complicații

Dat fiind faptul că majoritatea cazurilor de cervicită apar ca urmare a unei infecții, fie ea bacteriană, virală sau parazitară, lipsa tratamentului poate duce la propagarea infecției la nivelul uterului, rezultând un uter inflamat. 

Inflamația la nivelul uterului duce în timp la apariția bolii inflamatorii pelvine (cu posibilă infertilitate drept consecință), una dintre cele mai serioase complicații ale cervicitei. 

În plus, inflamația de cauză infecțioasă a colului uterin poate conduce la creșterea susceptibilității de infecție cu HIV. 


Diagnosticul în cervicită

Pentru a putea pune un diagnostic de cervicită, medicul ginecolog trebuie să preia istoricul medical complet al pacientei, iar apoi să efectueze un examen clinic al zonei pelvine.

Diagnostic in cervicita

În cadrul examenului fizic (clinic), medicul ginecolog va inspecta zona pelvină, va căuta prezența sau absența secrețiilor și va evalua calitatea acestora (ex: scurgeri de sânge, secreții cu aspect purulent). De asemenea, va inspecta aspectul colului și va urmări semne specifice unei inflamații la nivelul colului, deosebind vaginita de cervicită.

Pentru a putea evalua starea colului din punctul de vedere al aspectului și numărului celulelor, medicul va efectua un test Papanicolau, prin care vor fi prelevate celule de la nivelul cervixului. 

Dr. Laura Mustata

Pentru izolarea cauzei producerii inflamației cervixului, se vor recolta probe din secrețiile vaginale și de la nivelul colului. În plus, se vor efectua teste pentru boli cu transmitere sexuală, în special dacă pacienta a precizat prezența mai multor parteneri. 


Tratamentul în cervicită

Tratamentul cervicitei este adaptat în funcție de cauza declanșatoare și de severitatea tabloului clinic.

În cazul cervicitei de cauză alergică, primul pas este renunțarea la folosirea produselor care ar fi putut declanșa reacția de hipersensibilitate. Ulterior, aceste produse pot fi înlocuite cu unele care nu produc reacții alergice. 

În cazul cervicitei infecțioase, în urma izolării patogenului responsabil pentru declanșarea răspunsului inflamator, tratamentul diferă în funcție de microorganism:

  • Tratament antibiotic - se prescrie în cervicitele de cauză bacteriană (gonoree, infecție cu chlamydia sau ureaplasma);
  • Tratament antiviral - folosit pentru reducerea simptomatologiei cauzate de către patogenul viral în cauză (ex: herpes).

Chiar și în urma rezoluției cervicitei ca urmare a eliminării patogenului responsabil, trebuie luată în considerare profilaxia ca primă armă de apărare împotriva inflamației colului uterin. Astfel, se pot aplica metode de prevenție precum:

  • Contracepția corectă - prezervativul (în lipsa unor alergii) este singura metodă de contracepție care poate nu numai preveni o sarcină, ci și contracara o infecție cu transmitere sexuală.
  • Dacă prezervativul nu reprezintă o metodă dorită, testarea periodică pentru identificarea bolilor cu transmitere sexuală devine esențială.
  • Reducerea, pe cât de mult posibil, a numărului de parteneri - riscurile unei infecții cu transmitere sexuală cresc direct proporțional cu creșterea numărului de parteneri.
  • Evitarea contactului cu un partener ce prezintă manifestări specifice unei boli cu transmitere sexuală.
  • Consultații ginecologice frecvente - ajută la depistarea cervicitei asimptomatice sau a semnelor infecțiilor ce pot determina inflamația colului uterin.  

În concluzie, cervicita reprezintă o stare inflamatorie a colului uterin, apărută ca urmare a unei reacții de hipersensibilitate sau a unei infecții cu transmitere sexuală. Semnele și simptomele pot fi absente, astfel că una dintre cele mai importante măsuri profilactice o reprezintă consultațiile ginecologice frecvente. În prezența tratamentului țintit împotriva cauzei, starea inflamatorie dispare. În absența tratamentului, pot interveni complicații nedorite. 



Articol scris de: Nativia

Articol revizuit de: Dr. Laura Mustață
Medic specialist obstetrică-ginecologie

Dr. Laura Mustață

Data publicării: 18-03-2022
Data modificării: 18-03-2022

Articole medicale