Infectia cu virusul HPV

Infecția cu virusul HPV – Cum recunoaștem, cum se poate transmite și cum prevenim


Informatii generale

Infecția cu virusul papiloma uman (virusul este cunoscut sub denumirea de HPV, o prescurtare a denumirii sale din limba engleză- Human Papilloma Virus) este o infecție virală care determină leziuni ale pielii sau mucoaselor din diferite părți ale organismului uman. Reprezintă infecția cea mai răspândită cu transmitere sexuală.

Sunt mai multe tipuri de HPV, unele determinând apariția de condiloame (negi genitali), iar altele determină apariția de displazii (leziuni precanceroase) care pot evolua în cancer.

Dintre tulpinile de HPV cunoscute, aproximativ 40 de tipuri afectează în principal zona organelor genitale.

Tulpinile de HPV sunt clasificate astfel:

Genotipurile HPV implicate în devoltarea cancerelor genitale:

  • tulpini HPV de risc oncogen înalt, în primul rând tulpinile 16 si 18;
  • tulpini HPV încadrate în  clase cu posibil risc oncogen: 26, 30, 34 53, 66,67,69, 70 73, 82,85 și 97;
  • tulpini HPV încadrate în clasa de risc oncogen scăzut: 6, 11, 28, 32, 44, 43, 44, 54, 55, 57, 61, 62, 71, 72, 74, 81, 83, 84, 86, 87 si 89.

Tulpini care sunt implicate în apariția epidermodisplazii veruciforme:

  • hiperplazii focalizate pe epiteliu (oral): HPV 13, 32;
  • papiloame orale: HPV 6, 7, 11, 16, 32;
  • cancer oro-faringian: HPV 16;
  • papilomatoză laringeală HPV 6, 11.

Tulpini de HPV implicate în apariția condiloamelor:

  • veruci comune (vulgare): HPV 2, 7;
  • veruci plantare (în talpă): HPV 1, 2, 4, 63;
  • veruci plate: HPV 3, 10;
  • vegetații anogenitale: HPV 6, 11, 42, 44 și alte genotipuri.

Infecția HPV se transmite prin contact direct, piele pe piele, fie în cursul actului sexual (contact sexual vaginal, anal sau oral), fie la atingerea pielii din regiunea contaminată (frecvent, regiunea genitală), iar infectarea prin contact sexual se produce chiar dacă nu este contact penetrant.

Clasificarea tulpinilor HPV

Factorii de risc ai acestei infecții sunt reprezentați de:

  • numărul partenerilor sexuali (număr crescut de parteneri crește riscul de infecție);
  • vârsta (debutul precoce al vieții sexuale poate să determine o expunere mai mare la infecția HPV);
  • sistem imun slăbit, fumatul, comportamente nocive care pot determina scăderea imunității, leziuni ale pielii, contactul personal prelungit.

Simptome:

Este important de subliniat faptul că infecția cu HPV nu produce simptome sau alte probleme de sănătate. Sistemul imunitar are capacitatea de a se lupta cu virusul înainte ca acesta să ducă la apariția simptomelor specifice.

Însă, în funcție de tulpină, sau tulpinile de HPV care au determinat infecția, forma sub care apar leziunile pe piele sau mucoase poate să fie diferită.

Spre exemplu, pot fi forme clinice sub formă de:

  • vegetații veneriene genitale (condiloame);
  • veruci comune (veruci vulgare);
  • veruci plantare (negi plantari);
  • veruci plane.

Majoritatea femeilor care contractează virusul HPV nu prezintă simptome, iar infecția poate trece de la sine, fără să provoace probleme de sănătate.

Este important un consult medical, în cazul în care sunt observate leziuni, condiloame sau inflamații la nivelul organelor genitale, cu atât mai mult cu cât unele tipuri de HPV pot cauza apariția cancerului la nivelul vaginului, anusului sau gâtului.

În ceea ce privește femeile care sunt însărcinate sau doresc să conceapă în viitorul apropiat, contractarea virusului HPV nu scade șansele de a rămâne însărcinată. Totuși, în cazul în care ești însărcinată și ai infecția cu HPV, este recomandat să începi tratamentul abia după naștere.

Cât despre bărbați, majoritatea acestora care contractează infecția cu HPV nu prezintă simptome, pot să apară condiloame la nivelul organelor genitale sau unele tipuri de virusuri HPV pot provoca apariția cancerului la nivelul penisului, anusului sau gâtului.

Diagnosticul:

Se pune în baza unor investigații generale, cum sunt anamneza amănunțită (istoricul medical), examen clinic, Test Babeș Papanicolau, testare specifică HPV – genotipare, colposcopia și biopsia de col. Desigur, toate aceste invetigații se efectuează la recomandarea strictă a medicului dumneavoastră, de obicei efectuându-se în cascadă, nefiind necesare în toate cazurile aceste tipuri de investigații. 

Tratament:

În majoritatea cazurilor, infecția cu HPV dispare de la sine, fiind eliminată în mod natural de sistemul imun. Nu există tratament care să conducă la eliminarea virusului, prin urmare verucile pot să apară în aceleași locuri sau în altele. Pe de altă parte se recomandă eliminarea factorilor de risc general care pot să crească imunitatea locală și să ajute la epurarea tulpinii HPV. 

Medicamentele topice (care se aplică local, pe leziune) pot trata leziunile vizibile, dar de obicei este nevoie de mai multe aplicări, înainte de a elimina cu succes veruca sau verucile.

Procedee pentru eliminarea verucilor:

  • excizia electrochirurgicală cu buclă;
  • crioterapie;
  • electrocauterizare;
  • terapia cu laser.

Complicații ale infecției HPV:

Complicațiile includ creșterea în dimensiuni a verucilor sau suprainfectarea bacteriană a acestora, fie de asocierea infecției HPV cu alte infecții transmisibile sexual (hepatite tip B și C, sifilis, herpes, chlamydia, HIV), fie de posibilitatea dezvoltării cancerelor.

Cât despre cancerul de col și infecția HPV este binecunoscut faptul că peste 90% din cancerele de col uterin sunt determinate de infecții HPV cu risc oncogene înalt. Sunt mai expuse riscului de infectare cu genotipurile HPV înalt oncogene femeile cu debut timpuriu al vieții sexuale, cele active sexual cu mai mulți parteneri, fie concomitent, fie în diferite perioade ale vieții, sau ai căror parteneri au întreținut relații sexuale cu o persoană infectată sau cu cancer de col.

De asemenea, un alt cancer produs de infecția cu HPV este cancerul vaginal care apare cel mai des la femeile cu vârste peste 60 de ani iar primele semne de avertizare sunt reprezentate de apariția unor sângerari anormale.

Preventie si vaccinare

Prevenție și vaccinare:

Recomandăm măsuri generale de prevenție precum:

  • practicarea sexului protejat;
  • evitarea contactului sexual în situația prezenței condiloamelor în zona genitală;
  • limitarea numărului de parteneri sexuali;
  • respectarea măsurilor de igienă obișnuită;
  • păstrarea unei alimentații sănătoase pentru a avea o bună funcționare a sistemului imunitar;
  • efectuarea periodică a testării Babeș-Papanicolau pentru a se depista din timp apariția diplaziilor de col uterin.

Însă avem o armă specifică în lupta cu infecția HPV și anume vaccinul specific pentru tulpinile cu risc înalt oncogen.

Vaccinarea împotriva infecției cu HPV este cea mai sigură metodă de prevenție a problemelor de sănătate asociate acestei infecții, precum și a cancerului de col uterin. Este recomandat ca vaccinarea să fie făcută atât de fete, cât și de băieți, în jurul vârstei de 12 ani, înainte de începerea vieții sexuale și de expunerea la virusul HPV. Recent aceste indicatii s-au extins si la fetele/femeile care și-au început viață sexuală și până la vârsta de 45 de ani, chiar și în cazurile în care există o infecție cu o tulpină de risc înalt, tocmai pentru a evita reinfectarea cu alte tulpini de risc înalt ce se pot potența reciproc și duce la evoluție mai rapidă a leziunilor precanceroase. Există o schemă modificată de vaccinare în aceste situații, ce conține o doză în plus de vaccin, dar s-a dovedit a fi eficient și pentru aceste grupe de vârstă. Vă recomandăm să discutați cu medicul dvs despre modalitățile de prevenție ale cancerului de col uterin.

Nu ezita să te programezi pe tine sau pe cineva drag, la un consult de specialitate, accesând acest link .


Dr. Laura Mustață

Articol scris de:
Dr. Laura Mustață
Medic specialist obstetrică-ginecologie

Data publicării: 07-07-2020
Data modificării: 09-04-2021