i.php?p=30.jpg

Stimulii care declanșează nașterea

Procesul care duce la naștere este o coregrafie minuțioasă de interacțiuni între tine și bebelușul din burtică. La fel ca într-un dans, corpul tău și al copilului își răspund unul altuia, ca să se asigure că fiecare pas îl urmează cu grijă pe precedentul.

Mai multe studii au indicat faptul că bebelușul din burtică este acela care arată că este gata să se nască, și asta se întâmplă cu trei sau chiar patru săptămâni înainte să înceapă travaliul.

Pregătirea pentru naștere

Înainte să se nască, bebelușul tău trebuie să fie suficient de matur ca să poată supraviețui în afara mediului intrauterin. În uter, el s-a bazat pe tine ca să-i furnizezi oxigen și nutrienți, dar și să evacueze reziduurile, iar, de îndată ce se naște, corpul lui va trebui să preia controlul asupra acestor funcții vitale. Așadar, din moment ce corpul copilului este suficient de matur, creierul lui transmite semnale hormonale placentei, ca să producă enzime, care îi vor ajuta organele vitale să se maturizeze și care apoi vor stimula nașterea.

O reacție chimică

Cercetările au arătat că, la apropierea momentului nașterii, creierul bebelușului tău îi stimulează glanda pituitară să elibereze substanța numită adrenocorticotropina (ACTH), care, la rândul ei, stimulează eliberarea unei alte substanțe chimice, cortizolul. Aceste substanțe chimice trec din corpul copilului în placentă, care reacționează convertind progesteronul în estrogen. Această etapă este una semnificativă, deoarece progesteronul este hormonul care împiedică mușchiul uterului (miometrul) să se contracte în primele etape ale sarcinii, pe când estrogenul este responsabil de declanșarea contracțiilor. S-ar putea să simți această schimbare la nivel hormonal ca pe o senzație de încordare în uter, în zilele dinaintea nașterii.

Când capul copilului îți apasă colul, îi este trimis creierului tău un semnal, care să îți stimuleze glanda pituitară să elibereze hormonul oxitocină. Oxitocina stimulează mușchiul uterului să se contracte, împingând capul copilului și mai departe în col și continuând, astfel, ciclul contracțiilor. Mai mult, oxitocina stimulează niște substanțe chimice numite prostaglandine în fluxul sangvin, iar acestea intensifică și mai mult contracțiile uterine. Procesul care se autoîntreține crește în intensitate în timpul travaliului, devenind din ce în ce mai puternic și ducând, în cele din urmă, la nașterea copilului. Este un proces uimitor, incredibil, în care tu și copilul lucrați în perfectă armonie.

Pregătirea canalului de naștere

Colul va suferi câteva schimbări pentru a facilita nașterea copilului. Până la naștere, țesutul fibros, asemănător țesutului unui tendon, a ținut uterul bine închis. Pentru ca nașterea să decurgă după plan, colul trebuie să se înmoaie și să se dilate, astfel încât contracțiile uterului să împingă copilul pe canalul de naștere.

Cu trei-patru săptămâni înainte de naștere, cum placenta produce mai mult estrogen, colul începe să se slăbească, pregătindu-se pentru naștere. În cele din urmă, când începe travaliul, colul se schimbă foarte mult, devenind mai subțire și mai scurt, dilatându-se (deschizându-se) ca să permită nașterea. Din nou, semnalele chimice transmise de copil par să fie responsabile de acest proces.

Aceste schimbări hormonale îți stimulează și sânii să se pregătească pentru producerea laptelui necesar hrănirii nou-născutului – un proces completat, când copilul începe să sugă pentru prima dată.

i.php?p=Laura Mustata(10).png

Articol scris de:
Dr. Laura Mustață
Medic specialist obstetrică-ginecologie